București, Ghid Turistic și Istorie

București, revenit spectaculos la viața după cenușiii ani ai tranziției și mutilanta perioada a dictaturii ceaușiste, Bucureștiul este astăzi mai trepidant ca niciodată. Noua generație a hipsterilor a găsit calea pentru a ieși din capcana evocării nostalgice și ineficiente a micului Paris și din blocajul victimizării fataliste din perspectiva traumatizantei epoci comuniste, pentru a reinventa Bucureștiul ca un loc al experimentelor și evenimentelor neconvenționale.

Un fel de Mic Berlin, zic unii, cu o viață de noapte atât de zbuciumată, că mai nou a căpătat și reputația de destinație europeană de clubbing! Dacă comparăm Bucureștiul de dinainte de 2007, anul aderării României la UE, cu cel de azi, vom avea surpriza de a descoperi că de fapt este vorba de un cu totul alt oraș in multe privințe, iar schimbarea se vede cel mai bine în Centrul Vechi, înainte pustiu și dezolant, iar astăzi frenetic și plin de viața.

Ce noutăți găsim în București!

Pentru iubitorii de muzică clasică, a fost amenajat Scuarul Coltea, care găzduiește în fiecare weekend de vară concerte de muzică clasică. A fost eliberată zona „La Statui”, din Piața Universități, prin crearea unei parcări subterane și redarea ei spațiului public. A fost remodelat Teatrul Național, s-au înmulțit exemplele de street art și a devenit deja tradiție ca Bulevardul Kiselef, să se închidă circulației auto în weekendurile din timpul verii pentru ai încuraja pe bucureșteni să facă sport.

Bucureștiul a fost recucerit de tinerii creativi Noduri Culturale

În București, a avut loc o explozie a ofertei de teatru independent, prin înmulțirea micilor companii și a spațiilor care le găzduiesc, iar idea de a reconverti spațiile industriale în centre culturale a început să prinda teren și aici.  Au apărut mai multe spații alternative care funcționează ca „noduri culturale”,  – adevărate „banchize urbane” prin care orașul a fost recucerit și îmblânzit de tinerii creativi. În prima parte a verii, când nopțile albe se țin lanț (Noaptea Muzeelor,  Noaptea Institutelor Culturale, Noaptea Galeriilor, Noaptea Literaturii Europene, Noaptea filmelor Scurte, Noaptea Filmelor Românești), Bucureștienii trăiesc într-o fervoare culturală întreținută apoi de lungul șir de festivaluri urbane.

Bucureștiul era altă dată un oraș cu dealuri și coline, cu multe grădini și spații verzi! Capitala României

În urma planurilor „mărețe” de urbanizare din „epoca de aur”, a dictaturii ceaușiste, Bucureștiul s-a schimbat semnificativ. Dealurile Spirii, Uranus și Mihai Vodă, au căzut victime ale așa-zisei sistematizări comuniste. Un întreg cartier cu case vechi, biserici, mănăstiri și alte instituții (precum Spitalul Brâncovenesc, Halele Unirii, Arhivele Naționale, etc.), a fost demolat iar unele coline au fost nivelate.

Dacă discutăm despre Piața Unirii, care astăzi este flancată de anosta clădire a magazinului universal Unirea (relansat ca Unirea Shopping Center) și de blocuri înalte de tip sovietic, de 8-10 etaje, al căror front este întrerupt doar pe latura cu Hanul Manuc și traversată de amplul și aglomeratul bulevard al Unirii (fost Victoria Socialismului) cu numeroase fântâni a căror estetica a fost pusă adesea sub semnul îndoielii.  Piața Unirii, este rezultatul „mărețelor” planuri urbane comuniste.

Ghid Turistic și Istorie – București Centrul Vechi

Bucureștiul s-a închegat în jurul Curții Vechi de pe malul Dâmboviței, extinse și consolidate în secolul al XV-lea, de Vlad Țepeș, care și-a stabilit reședința aici (1458-1462). În timpul domniei sale orașul București, a fost atestat documentar pentru prima dată la data de 20 Septembrie 1459. Sub domnia lui Matei Basarab (1632-1654), orașul București, a înflorit, deși după aceea a mai avut parte de multe încercări (incendii, perioade de seceta, o invazie a tătarilor, epidemii de ciumă, etc.)

În anul 1798, terenul Curții Vechi, a fost parcelat și scos la mezat (vândut), fiind cumpărat de vânzători și meșteșugari, care au construit aici case negustorești cu prăvălii și ateliere, întemeind astfel vechiul cartier comercial al orașului, cunoscut generic ca Lipscani, după numele celei mai importante străzi din zonă.

Bucureștiul, un vad comercial important!

Bucureștiul a devenit rapid un vad comercial important, situat la întretăierea drumurilor dintre Occident și Orient, ceea ce a dus la o dezvoltare fără precedent a mesteșugurilor și breslelor. Se câstigă imens de pe urma negoțului intern și extern. Trasarea Podului Mogoșoaiei (Calea Victoriei) în 1792, în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu și dezvoltarea la limita vestica a cartierului a acestei importante artere pe care și-au ridicat casele somptuoase boierii bogați și unde a apărut magazinul Lafayette (Victoria), au contribuit de asemenea la dinamizarea zonei.

București – Mănăstirea Stavropoleos

Micuța biserică Stavropoleos, ascunsă în spatele Muzeului Național de Istorie, în apropierea străzii Lipscani, este socotită cel mai frumos și reprezentativ monument de artă tărzie brâncovenească. Biserica a fost construită în anul 1724, ca biserică de han, de arhimandritul grec Ioanichie Stratonikeas, originar din Epir (Grecia), care doi ani mai târziu a fost numit mitropolit de Stavropolis (Orașul Crucii), titlu preluat și de denumirea nou construitei biserici bucureștene.

Ca și în alte cazuri, hanul prezentă o sursa de venituri pentru mănăstirea în incinta căreia se gasea. Decorația exterioara a pritvorului, adăugat în anul 1730, prevăzut cu patru coloane, cinci arcade polilobate și o balustradă, este sculptată în piatră cu motive, înfătisând flori ori vrejuri dar și cu scena biblică a „Luptei lui Samson cu Leul”.

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR)

Clădirea Muzeului Național de Istorie, fost Palat al Poștelor până în anul 1970, a fost ridicată în stil neoclasic, între 1894 și 1900, după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu. Intrarea este monumentală – porticul susținut de zece coloane dorice, atrage imediat atenția oricui trece prin fața lui.

Exponatele și documentele din cele 60 de săli, totalizând o suprafață de 8000 mp, reconstituie dezvoltarea comunităților umane de pe teritoriul României din cele mai vechi timpuri și pană în zilele noastre.

Colecția Lapidarium, de la parter, cuprinde monumente grecești și romane (stele funerare, altare, șapte statui din Moesia Inferior, o friză decorativă de la templul Afroditei din Histria, capiteluri corintice provenind de la edificii din Tomis și Callatis), dar și pietre funerare ori sarcofage din perioada medievala (piatra funerară a doamnei Elina, soția lui Matei Basarab, sau sarcofagul Balasei Cantacuzino).

Subsolul adăpostește Tezaurul Istoric, care cuprinde valoroasele tezaure princiare getice de la Agighiol, Peretu, Poroina și Craiova, tezaurele dacice de la Sâncrăieni, Surcea, Coada Malului, Herăstrău și Senereus. Se mai remarcă tezaurul funerar de la Cucuteni (județul Iași) și coiful regal de la Coțofenești (județul Prahova). Tot aici sunt expuse Coroana de Oțel a Regilor României, realizată în 1881, precum și coroanele reginelor, sceptrul regelui Ferdinand, săbiile regelui Carol I, etc.

În 1939, statul român a comandat unor meșteri de la Vatican, copia Columnei lui Traian din Roma…Opera a celebrului Apolodor din Damask

Copia Columnei lui Traian, a fost executată între 1939 și 1943, în anii cumpliți ai celui de-al Doilea Război Mondial. Opera a ajuns în țară abia în anul 1967.  Astăzi, la Muzeul de Istorie a României, puteți admira cele 125 de reliefuri care înfățisează episoade din războaiele dacice.